LIA BUGNAR
- Ce v-a determinat sa va implicati in acest proiect inedit initiat de Avon Romania?
- Cum a aparut povestea din spatele titulaturii "E 13, ce noroc!" ?
- Ce impresie v-au lasat participantii la auditiile pentru piesa?
- Cat de mult din personalitatea fiecarui actor amator se regaseste in personajul pe care il interpreteaza?
- La ce ar trebui sa se astepte publicul larg?
Increderea totala pe care o am in regizoarea Beatrice Rancea si faptul ca "Avon" suna bine, desi nu stiam foarte multe despre aceasta companie (cazul meu inainte sa scriu aceasta piesa de teatru). Avon miroase a curat si ingrijit, iar mie-mi place curatenia.
Am fost nevoita sa ma inspir din un pic din povestile doamnelor de la AVON, putin cu Beatrice, si astfel mi-am dat seama cam ce-si doresc. Povestile au venit de la sine si in acest fel a iesit "E 13, ce noroc!".
Toti cei care au participat la casting sunt oameni foarte interesanti si isi doreau foarte tare sa aiba un rol in aceasta piesa. Scena, camera de filmat, sunt foarte directe, spun adevarul despre un om. Daca vrei sa stii cum e un om de fapt, in adancul lui, il asezi pe o scena si pui cativa spectatori sa se uite la el. In momentele alea ceva esential, ascuns de obicei in viata de zi cu zi, iese la iveala. Acel "ceva" e fascinant de privit, mai ales daca stii sa "vezi" oamenii, nu doar sa te uiti la ei. La auditie am vazut oameni aparte, care meritau sa fie priviti.
Nu am avut timp sa ii cunosc foarte bine dar in cele doua dati cand am fost la repetitii, cativa dintre ei se apropie destul de mult de personaje. Totusi, sa nu uitam ca personajele dramatice au vieti iesite din comun, ceea ce nu ni se intimpla tuturor in viata de zi cu zi. Asta-i motivul pentru care foarte multa lume isi doreste sa fie parte dintr-o piesa de teatru sau film pentru a putea crea sau intepreta un personaj cu totul iesit din realitatile zilnice. Cu toate astea, asa cum am zis, toti cei alesi pentru acest proiect se potrivesc foarte bine cu rolurile lor. Sunt niste norocosi :o)
La altceva decat asteapta de obicei de la teatru, pentru ca este un proiect aparte. Piesa noastra are mai multe fatete. Una dintre ele ar fi povestea scrisa de mine iar cealalta faptul ca aceasta piesa este interpretata de 13 oameni obisnuiti. Daca eu as fi un spectator neutru, obiectiv, fara vreo legatura cu proiectul, m-as duce la piesa asta sa vad cum 13 oameni reali, nu fictiuni dramatrugice, isi implinesc un vis. Ca sa plangi dupa vise neimplinite nu-ti trebuie nimic, in schimb, ca sa le implinesti iti trebuie curaj mult. Iar ca sa urci pe scena iti trebuie nu numai curaj ci si o doza de nebunie frumoasa. Sunt actrita si stiu ce spun, credeti-ma. Asa ca spectatorii ar trebui sa se astepte sa vada niste oameni curajosi si frumosi care vor trai niste momente magice.
